Catehism despre Știință vs. Evoluționism. Întrebări și răspunsuri - ediția cartonată

Evoluționismul are o axiomă primordială, care a dezvoltat un adevărat fanatism global în jurul ei: ideea că omul de știință este aproape atotștiutor, în curs de devenire absolut atotștiutor. În realitate, chiar dacă el își sporește cunoașterea trupească, își atrofiază cunoașterea duhovnicească, așa că, de fapt, omul de știință este puțin știutor, în curs de devenire absolut neștiutor (a ceea ce ar trebui un om să știe ca să fie fericit). Din nevoia de a susține această axiomă primordială, evoluționismul a izvodit alte trei axiome principale: uniformismul; timpul îndelungat; transformismul. Ele nu sunt premise fizice (științifice), ci metafizice (religioase). Evoluționismul e o ideologie origenist-hindusă, construită pe baza acestor axiome. Dacă axiomele se folosesc doar în interpretarea unor fapte atunci sunt idei pseudo-științifice. Când sunt considerate legi naturale, stabilite de un zeu vag (dumnezeul imaginat de teiști) sau de zeii păgâni, atunci sunt 100% idei religioase. Ele nu se pot deduce din revelația naturală sau supra-naturală, fiindcă nu sunt nici realități ale naturii, nici minuni consemnate ale Sfintei Scripturi, ci doar fantezii in-suflate de demoni, de multe ori în cărți eretice, hinduse și eline, pentru a ne abate de la realitate, iar, științific vorbind, sunt nedemonstrate și nedemonstrabile (căci nu țin de fenomene – singurul domeniu accesibil științei). Din cauză că nu se potrivesc cu realitatea văzută și nevăzută, falsitatea lor poate fi cu ușurință dovedită: nu sunt legi ale naturii, ci denaturări ale interpretării ei. 

Această carte științifică este un catehism în care se arată că știința adevărată contrazice evoluționismul în toate principiile și domeniile sale (nu datele științifice, ci doar interpretările lor răstălmăcite), fără excepție. Ea demonstrează științific că evoluționismul este nu numai o globală eroare științifică, ci și o ideologie falsă a cunoașterii. Cartea de față nu se dorește o lucrare originală, ci o reorganizare a unei viitoare cărți ce va fi publicată, cu ajutorul lui Dumnezeu, la editura noastră, în cadrul unei colecții (Știința vs. Evoluționismul, coll. Tetralogia omului nou – Sfinții Părinți și oamenii de știință despre originea, căderea și înnoirea omului, vol. 2), care, la rândul său este o dezvoltare mult lărgită a tezei noastre de doctorat, numită: L.U.C.A. (Last Universal Common Ancestor – strămoșul comun) o analiză științifică și patristică despre înnoirea omului și făcută deja accesibilă publicului larg.

Este organizată ca un mic, dar cuprinzător, dicționar, sub formă de întrebări și răspunsuri scurte, limpezi și pertinente (despre cunoaștere și evoluționism; despre uniformism, timpul îndelungat; despre diferite datări globale – astronomice și terestre – și locale, inclusiv datările radiometrice; despre transformism; despre selecția naturală; despre verigile intermediare și fosile; despre Homo habilis, Homo erectus, Homo sapiens arhaic; despre evoluționismul bio-molecular, limbajul și proveniența informației din ADN, legea a doua a termodinamicii și compararea genomurilor om vs. cimpanzeu, mt-Eva și Y-Adam, vechiul și noul rasism evoluționist, genetică și epigenetică, straturile geologice, Potop și corabia lui Noe; despre Epoca de Gheață; despre dinozauri, contemporanii noștri), având indecși alfabetici (de nume și noțiuni), ca să poată fi găsite mai ușor problemele care interesează. 

Multe au grăit filosofii eleni despre natură, dar nici una din ideile lor n-a rămas neclintită și nerăsturnată; totdeauna ideile celui de al doilea au surpat ideile celui dintîi, așa că nu mai e nevoie să le vădesc eu deșertăciunea lor; e îndestulătoare combaterea unora de către alții. [...] Cu adevărat pînză de păianjen țes cei ce au scris a-cestea, punînd la facerea cerului, a pămîntului și a mării niște cauze atît de slabe și lipsite de trăinicie. Că nu știau să spună: Întru început a făcut Dumnezeu cerul și pămîntul. De aceea necredința în Dumnezeu, care locuia în ei, i-a înșelat și au spus că universul este fără cîrmuire și fără rînduire și că este purtat la întîmplare. […] Într-adevăr, bogăția înțelepciunii lumii le va mări cîndva cumplita lor osîndă, că aceștia, ocupîndu-se atît de mult cu lucrurile deșarte, au rămas de bună voia lor orbi pentru înțelegerea adevărului.“

Sf. Ier. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron

„Studiul care alcătuiește cuprinsul tezei de doctorat a Pr. dr. (medic) Al. Anastasiu este impresionant. Impresionează volumul lucrării, de peste 1000 de pagini, raza comprehensivă a cercetării, tenacitatea liniei demonstrative și capacitatea de a dialoga cu atâtea câmpuri ale științelor aflate sub amenințarea rătăcirii evoluționiste. Dificultatea unui asemenea demers, care nu alunecă într-o apologetică plată și deci inutilă, tocmai în asta constă: a discuta cu competență în domenii de aplicație diferite, cu o excelentă stăpânire a unora dintre domeniile evoluționismului, stăpânire care atestă partea ce revine inițiativei personale în actul cunoașterii. Acest binom fericit explică reușita demersului din această lucrare.“ 

Acad. Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu