<div>Avem în față un volum încântător și ne așteaptă nu mai puțin de douăsprezece povestiri de citit cu sufletul la gură. Pentru că, deși Avonlea și Anne sunt elementele de legătură, ceea ce ne atrage la aceste povești este relația dintre oameni, iar oamenii nu sunt deloc o ficțiune, chiar dacă numele lor sunt aici doar luate cu împrumut. Suntem puși în fața unei dileme: abia așteptăm să ajungem la finalul povestirii pentru a vedea ce se întâmplă, pentru că intrigile sunt de minune țesute, dar în același timp parcă am vrea să zăbovim cât mai mult alături de personaje, pentru că autoarea are darul de a le face nemaipomenit de dragi cititorilor. În afară de calitățile și virtuțile care fac oamenii plăcuți ...                Citeste mai mult...

<div>The Queen of a small Country!<br>Those who are accustomed to see rulers of greater lands can little understand what it means.<br>It means work and anxiety and hope, and great toiling for small results. But the field is large, and, if the heart be willing, great is the work.<br>When young I thought it all work, uphill work; but the passing years brought another knowledge, a blessed knowledge, and now I know.<br>This is a small country, a new country, but it is a country I love. I want others to love it also; therefore listen to a few words about it. Let me paint a few pictures, draw a few sketches as I have seen them, first with my eyes, then with my heart.</div>

<div>Ediţie îngrijită, introducere şi ilustraţii de Silvia Irina Zimmermann</div><div>&nbsp;</div><div>„Cine nu trece, de-a lungul unei vieți, prin zbucium sufletesc, deznădejde, îndoială, suferință morală sau fizică și cine, cu o credință neveștejită în Dumnezeu, nu scrutează luminile și umbrele sufletului?</div><div>Meditând pe marginea Evangheliilor în clipe de cumpănă sau de înălțare a spiritului, Carmen Sylva scrie despre tăria, slăbiciunea și desfătarea sufletească a omului, despre graiul inimii, despre blândețe, bunătate și răbdare, dar și despre apusul vieții, căință, răutate, vicleșug. Eseurile religioase și rugăciunile primei regine a României sunt aproape ...                Citeste mai mult...

<div>&nbsp;Radu Ciobanu ne propune o fascinanta incursiune in intimitatea unor personalitati precum:&nbsp;<br>&nbsp;- Arabella Yarka, Elena-Margareta Ionescu, Cornelia Blaga-Brediceanu, Maria Banus, Arsavir Acterian, Jeni Acterian, Mihail Sebastian, Mariana Sora, Miriam Korber-Bercovici, Mircea Eliade, Vintila Horia, Matei Calinescu, Radu Petrescu, Eugen Negrici, Vasile Gogea, Florin Manolescu, Jacques le Rider, Rodica Braga, Oana Pellea, Radu Beligan, Eugen Dorcescu, Gheorghe Mocuta, Mircea Zaciu, Ernst Junger.&nbsp;</div>

<div>&nbsp;A treia lucrare dedicata de Radu Ciobanu literaturii de frontiera, dupa<em> Magia drumului si Marturisitori</em>, aparute, in 2020 si 2021, cuprinde substantiale comentarii la carti de referinta semnate de: Sabina Cantacuzino, Ernst Junger, Stefan Zweig, Marguerite Yourcenar, Nina Berberova, Tony Judt, Bohumil Hrabal, Danuta Wałesa, Ion Ianosi, Alexandru Cioranescu, Constantin Beldie, Micaela Ghitescu, Marie-Helene Fabra Bratianu, Isabel Allende, Dorli Blaga, Nicolae Balota, Dana Konya-Petrisor, Horia Badescu, Lidia Staniloaie, Cristina Struteanu, Ioan Holender, Victor Ieronim Stoichita, Ioan Lapusneanu, Emil Cioran, Aurel Cioran, Wolfgang Kraus, Vaclav Havel, Olga Havlova, Dinu Pillat, Neli Pillat, Pia Pillat, Monica Pillat,Cornelia Pillat, Lily Teodoreanu, Orlando Figes, Lev Miscenko, Svetlana Ivanova, Rainer Maria Rilke, Marina Tvetaieva, Boris Pasternak, Matei Calinescu, Ion Vianu, Alexandru Paleologu, Mihai Sora, ...                Citeste mai mult...

<div>Am cunoscut-o pe Anca Ogescu Moscu din postările ei pe Facebook, unde combina dragostea ei față de animale cu competența în ceea privește îngrijirea lor, subtilitatea observației legate de raporturile oameni – animale și, last but not least, un talent considerabil de scriitor. Aceste povești sunt de fapt pilde profunde, nu doar despre animale, ci și în egală măsură despre oameni, care îți provoacă alternativ lacrimile și râsul în hohote. De aceea mi s-a parut imperativ să o conving pe autoarea acelor postări memorabile să le convertească într-o carte. Și, spre câștigul cititorilor, ea a acceptat.&nbsp;<br>Petru Clej</div>

<div>Dedic această carte celor care vor să meargă pe calea cea strâmtă a rezistenței în fața hăului totalitarist care se prefigurează.<br>Suntem avertizați că dacă ne adaptăm la acest climat nesănătos, ceva esențial se pierde din ființa noastră. Atunci când ne însoțim cu eroii, cu oamenii vrednici ai istoriei poporului român, ne câștigăm pe noi înșine, răscumpărându-ne din marasmul acestui veac anost și compromis. Dar dacă acceptăm ipocrizia și fariseismul care se însinuează în viețile noastre și în istoria României, atunci vom fi de rușine pentru înaintașii noștri. Și poate e vremea să ne cunoaștem mai bine, să nu ne mai menajăm, să nu ne mai mințim.</div>

<div>Oricine a citit acea perla din coroana memorialisticii romanesti care este Eterna intoarcere, adica Ofrandele Corneliei Pillat, a ramas captivat intai de toate de personajul fabulos, aproape marquezian, Gheorghe Ene Filipescu, tatal autoarei, orfanul plecat din Oltenita natala, ajuns ucenic cizmar la Bucuresti, apoi proprietar al unui magazin de incaltaminte de lux in pasajul Jean Villacrosse din Calea Victoriei, premiat la Barcelona in 1929 si ales starostele breslei pe tara, membru respectabil in miscarea social-democratiei noastre de rit vechi.</div><div>&nbsp;</div><div>Ei bine, acum se vede ca fiica reusise "doar" pregatirea panzei. Desavarsirea tabloului si mai ales inramarea lui potrivita i-au revenit nepoatei Monica Pillat, intrupare palimpsest a fermecatoarelor impletiri dintre familiile Pillat si Bratianu. Dupa ce a etalat comoara epistolara adunata de Dinu, Pia si Cornelia, Monica Pillat reuseste ...                Citeste mai mult...

<div>Așa se face că, la ceva vreme după ce a scris povestirea, a trăit o experiență unică. După părerea lui, secvențele nu au venit întâmplător una după cealaltă. Și-a închipuit că ajunge într-o lume cu totul străină de ce știa până atunci, dar, mai mult de atît, dincolo de închipuirea plăcută era dorința fierbinte de-a avea loc o schimbare concretă în viața lui și de-a nu mai vedea zi de zi aceleași locuri. Iar răspunsul care a fost? S-a pomenit într-o altă zi, nu foarte departe în timp de ziua sau noaptea cînd scrisese povestirea, că nimeni din jur nu-l mai cunoaște. În povestire spusese că el nu mai cunoaște nimic din jur, acum roata se întorsese și el nu mai era recunoscut.</div>

Ediție îngrijită de Gheorghiță Ciocioi

Prefață: Thierry Gillybœuf

„N-am citit nimic, în nici o literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personagiile dumitale. Consider Ora 25 una din cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările.”
Mircea Eliade

„Gheorghiu remarcă pe bună dreptate că osândirea (și pătimirea) lui Hristos a fost asociată cu cea a celor doi tâlhari. Tehnica amalgamului era deja practicată în anul zero. Singurul progres, după Gheorghiu: astăzi, zece mii de nevinovați se află între doi vinovați...”
Albert Camus

„Cu un milion de exemplare vândute, acest roman a fost, fără doar și poate, unul dintre cele mai mari succese ...                Citeste mai mult...

Grace Livingston Hill a scris peste o sută de romane și numeroase povestiri scurte. Scrierile ei, de o profundă inspirație creștină, s-au bucurat de mare succes în epocă.
În romanul Îngerul din mahala, iubirea de oameni a autoarei se vădește în parcursul vieții personajului central, aducându-ne suflul unei epoci în care se trăia mult mai firesc, cu toate că nu era nici ea ferită de ispitele marilor orașe, în care săracii ajung delicvenți din pricina lipsurilor, iar bogații nu se gândesc decât cum să-și sporească averile.
Micuțul Mikky este un copil al nimănui, de când se știe trăiește într-un cartier al săracilor din New York. Singura sa familie sunt ceilalți copii ai străzii, alături de care cu greu își agonisește traiul de pe o zi pe ...                Citeste mai mult...

La douăzeci de ani distanță, doi scriitori români, care au ales Franța drept țara exilului și au adoptat limba franceză, au avut o soartă similară din motive aproape identice. Când, entuziasmat de aventura sovietică, Panait Istrati întreprinde cu fervoare aproape religioasă o călătorie în URSS, în compania „fratelui său” Nikos Kazantzakis, el se angajează în cauză. Dar confruntat cu minciunile propagandei și răutățile birocrației, dezamăgirea crește și, spre deosebire de prietenul său grec, autorul lucrării Kyra Kyralina nu poate rezolva divorțul dintre vis și realitatea pe care a descoperit-o la fața locului. Întorcându-se la Paris, temându-se că și-a pierdut credința în oameni, după ce a observat că toate speranțele, pe ...                Citeste mai mult...

Atata vreme cat undeva in lume se aude glas romanesc, inseamna ca natiunea inca nu a murit.

Mircea Popa, profesor la Universitatea din Alba Iulia, presedintele Astrei clujene, membru al Ligii pentru unitatea tuturor romanilor, membru al Academiei

Romano-Australiene, redactor al revistei internationale "Conexiuni".

Nu credeam ca în domnul P. să găsesc o persoană așa de religioasă. I-am și spus lucrul acesta. Și nu numai atât. Într-una din zile, i-am făcut următoarea întrebare:
- Mult aș dori să știu și eu, dacă se poate, cum ai devenit așa de credincios; Că, de... dumneata ești licențiat în drept, nu în teologie, ai trăit în alte societăți de oameni.
- E adevărat, îmi răspunde el, nu am fost ceea ce sunt astăzi. Acum zece ani, eram și eu dintre aceia care își fac o plăcere din a batjocori numele lui Dumnezeu și cele sfinte. O împrejurarea minunată a fost pricina schimbării mele.
Cum am zis, acum zece ani, eram student. Mă duceam la Ploiești, cu trenul. În vagon, era în fața mea o doamnă de vârstă mijlocie, cu o ...                Citeste mai mult...

Dan Ciachir a devenit, într-un chip cu totul original, poate surprinzător, pentru că nimic nu prevestea o asemenea carieră, unul dintre cei mai redutabili memorialiști români. Volumele sale de amintiri și evocări sunt proba vie a faptului că prețuiește fiecare clipă a vieții, un îndemn pentru cititori de a-și întoarce privirea spre propriul trecut, în care vor descoperi comori pe care nici nu le bănuiesc.

Tudorel Urian (Acolada, nr 5, mai 2018)

EUGEN ROTARU, un nume care și azi are rezonanță printre iubitorii de muzică și teatru. Poetul care a imprimat un nou suflu muzicii ușoare românești, ridicând-o la valoarea ei meritată, cu versuri pline de har și inspirație, pentru zeci de șlagăre care au înfruntat timpul. Creatorul de musicaluri, acel teatru total care îmbină măiestria actorului cu versul, muzica și dansul, cerând multă virtuozitate. O personalitate originală, abordând cu aceeași ușurință libretul de operă sau de operetă, scenariul de film, piesa de teatru, versurile sau proza (din ultimii ani), povestirile, memoriile. Și-a adunat multe creații în volume, dar timpul a fost nemilos și ni l-a răpit mult prea devreme, când mai avea atâtea de trăit, de iubit, de scris. Acum eu, care am fost soția ...                Citeste mai mult...

Deodată simţi că ameţeşte, că-şi iese din minţi… Un val de căldură îi năvăli în vene. Îi cuprinse inima. Cele două imagini îi jucau prin faţa ochilor. Coasta lui Iisus, care se deschidea pentru a-i mângâia pe copiii aflaţi pe moarte, şi coasta lui, omenească, neînsemnată, de lut, care dacă s-ar fi deschis i-ar fi dat viaţă unui copil aflat pe moarte.

Gândurile i s-au oprit. Nu suportau să meargă mai departe. Nu cutezau. Valuri de căldură îi străbăteau trupul. Inima îi bătea neregulat. Lacrimile i se revărsau pe faţă.

„Doamne… Doamne!”

Era Joia Mare. Dumnezeu Se răstignea. Îl lua cu el în grădina Ghetsimani. Pe el. Îl alesese să ia o parte din durerea Lui. Să-şi ...                Citeste mai mult...

„Pe când aveam şapte ani, dis‑de‑dimineaţă, i‑am văzut pe îngeri. Sunt tot atât de încredinţată azi,
pe cât am fost şi atunci.
Această vedere a lor este deopotrivă obârşia şi încununarea cărţii de faţă. Îngerii au o uluitoare realitate, lucrarea lor printre noi a devenit pentru mine
un adevăr vital şi binefăcător.”



Această carte a fost gândită ca o călăuzire prin Sfintele Scripturi şi scrierile Sfinţilor Părinţi, pentru a‑i aduce pe credincioşi la o sporită cunoaştere şi înţelegere a cetelor cereşti, care să ofere credinţei în sfin­ţii îngeri un fundament solid, cu nădejdea că astfel vor culege belşug de har şi toate ...                Citeste mai mult...

Ilustrații: Maria Mateescu

Volumul de față conține câteva texte care se constituie într-un omagiu adus fabulei clasice. De aceea, fără avea pretenția de a scrie în maniera lui La Fontaine, Alecu Donici, Grigore Alexandrescu, Aurel Baranga, Nina Cassian, pornind de la operele acestora, le-am rescris pe unele dintre ele și le-am denumit contrafabule, termen preferat celui de anti-fabulă.
Demersul a constat mai întâi în (re)citirea autorilor menționați, activitate la care este invitat și cititorul.
Re-scrierea fabulelor a fost pasul următor, încercând totodată să răspundă la întrebarea dacă morala implicită sau explicită a acestei specii literare mai este actuală. Astfel, pe lângă contrafabule, am scris și câteva fabule inspirate de aceste vremuri pandemice în care sigur ...                Citeste mai mult...

Apărută la Paris în anul 1949, Dotla (Să rămână doar cenușa) – Dosarul unei țări satelit, cartea lui Pamfil Șeicaru, marele nostru gazetar exilat, a trecut aproape neobservată de opinia publică apuseană a vremii. Reacție firească, am zice, ținând seamă că rănile războiului erau încă proaspete, că ele se cereau pansate, că nimeni nu avea timp decât de sine și că, în plus, majoritatea intelectualilor apuseni, chiar și cei mai avizați, trăiau un sentiment de inferioritate în fața marxiștilor, considerați atunci ca unici deținători ai unei teorii globale asupra istoriei, teorie a cărei infailibilitate părea imposibil a fi pusă la îndoială.

Cartea rămâne deosebit de actuală, întrucât ultimele ...                Citeste mai mult...

A doua carte a doctorului Lucian Dan Sabău (după Născut, nu făcut. Povestiri din viul vieții, 2017) este o radiografie sub formă de jurnal a pandemiei care a dat lumea peste cap la o sută de ani de la marea gripă spaniolă. Perspectiva este cea a unui medic de familie (și fost medic militar) pus să lupte cu "Micul ucigaș" (Covid 19) pe frontul precar al destructuratei lumi românești, în care virușii social-politici îi concurează pe cei biologici, într-un fel greu de imaginat la alte meridiane. Confruntarea cu "Micul ucigaș" și cu toate provocările crizei sanitare devin epână la urmă confruntarea autorului cu sine însuși și a lumii noastre cu propriul ei destin. O carte care rămâne deschisă, la granița tot mai inefabilă dintre "sănătate" și "boală", acolo unde marea și ...                Citeste mai mult...

Despre viaţa unui om angajat religios se vorbeşte de obicei din perspectivă înaltă, din perspectiva reperelor lui morale şi spirituale. C.S. Lewis, distins universitar englez, e un creştin înzestrat cu realism şi umor; el alege cealaltă perspectivă: cum se vede viaţa unui om din unghiul diavolului care îl are în grijă, care trebuie să îl achiziţioneze drept hrană pentru infern? Cartea joacă pe competenţa psihologică a diavolilor, pe priceperea de a folosi măruntele noastre slăbiciuni, de fiecare zi, suficiente pentru a ne face deseori surzi la glasul Celuilalt. Cu toate astea, la capătul cărţii şi al unei vieţi duse cu onestitate şi cu atenţie spirituală, eroul anonim îl întâlneşte, discret şi simplu, pe Celălalt.



„Mai mult decât oricare ...                Citeste mai mult...

La fel ca în romanele precedente, în "Tunica de piele", Constantin Virgil Gheorghiu tălmăceşte pentru cititor, într‑un cadru cu iz de roman poliţist, înalte trăiri spirituale. Poliţia unui oraş din Carpaţi caută un spărgător de bănci și un ucigaș. Necazurile eroului cărţii – pe care tortura nu‑l va putea determina să se recunoască vinovat – nu se vor încheia în ziua eliberării sale. Ajuns în America de Sud, va descoperi abisuri ale răului mult mai profunde decât cele ale bătrânului continent.
O poveste în binecunoscutul stil al "Orei 25", cu un alt Iohann Moritz, trăită nu doar la marginea societăţii ori în sferele cele mai înalte ale acesteia, ci şi printre monahii şi sihaştrii din Carpaţi, misterioşii oameni ...                Citeste mai mult...

O Minune este suprema înălţime căreia i se adresează sufletul nostru atunci când Speranţa, care nu moare niciodată, osteneşte!

Căci ce altceva este viaţa noastră dacă nu o perpetuă punere de paie peste un foc aprins într-un sacru moment de elan încrezător şi tânăr?! Ce altceva e mai înţelept de făcut decât o continuă împrospătare a rezervei de speranţă pentru unul din multele momente de slăbiciune şi uitare?! Şi ce altceva este mai adevărat decât să speri mereu în poimâinele însorit al fiecărui mâine, neutru?

Am reprezentat cu bucurie şi dăruire Arta Românească pe mai multe meridiane. Am avut vocaţia de a fi Artist. Triumful existenţei mele este însă altul: prin intervenţie divină, am devenit ...                Citeste mai mult...

Cele 13 cursuri ale profesorului Bogdan Herteg, prelegerile care ne invata sa ajungem la etapa in care scrisul poate sa devina arta sau, daca nu, cel putin sa stim sa o identificam, raman ca niste ferestre deschise spre viata, fara a da vreodata semne de vetustete. Chiar daca progresul tehnologic si epoca digitala sting cu repeziciune sau sterg poezia acestei lumi, chiar daca nu toti vom ajunge sa fim scriitori, macar sa ne scriem in cunostinta de cauza, cu cerneala constiintei noastre, poetica vietii. Si ce mare castig, indiferent daca esti florareasa sau pilot de avion, sau orice altceva, sa poti da adancime poetica lucrurilor din viata ta! Deseori, acolo, structural, in faptele marunte, strabate arta poetica, desconsiderata de gandirea materialista, dar esentiala amprentei umane in lume. Organica.

Corina Maria Negreanu

Neagu Djuvara, principesa Elisabeta, Constantin Poroineanu, Florence Baker sau oameni cu totul necunoscuți se întâlnesc în necugetate, năbădăioase, trădate sau interzise pagini de viață de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Cititorul îi însoțește la Nisa, la Londra, la Paris, la Sulina, în Basarabia sau într-un sătuc din Lombardia, stârnit de curiozitatea intensei lor trăiri erotice. Fiecare poveste se destăinuie mereu dintr-un alt unghi decât cel îndeobște acceptat de istoria oficială. Inspirate din biografii, mărturii și situații reale, cele șapte povestiri de dragoste construiesc un univers al iubirii dincolo de spațiu și timp, în șapte tablouri din galeria afectivă a unei lumi de mult pierdute.

E cu neputinta ca ochii acestia sa mai vada copaci. Mai pot vedea pasari, dar nu mai pot vedea copacii in care stau pasarile. Sunt orbi la copaci. Se mira si intreaba de ce pasarile se pot mentine atat de sus deasupra pamantului fara sa zboare si spun ca e ca si cum pasarile ar sta pe ceva, simtind ca acolo unde in realitate sunt copaci trebuie sa fie ceva, dar copacii nu ii vad; spun ca acolo unde pasarile se pot mentine trebuie sa fie ceva si se intreaba daca nu sunt cumva intinse acolo niste sarme, inca si mai subtiri decat cele de telegraf, pe care nici nu le vezi de departe. In ochii lor copacii sunt niste sarme. Ochii nu vad copacii. Ochii nu mai pot sa vada copacii.

Max Picard

George Bălan s-a născut la 11 martie 1929 la Turnu Măgurele.Absolvent al Conservatorului Ciprian Porumbescu din București în anul 1955, devine asistent, apoi lector și conferențiar la același institut, unde predă mai bine de două decenii Muzicologia. Doctor în estetică muzicală, în această perioadă studiază și Filosofia, iar mai apoi Teologia.

Timp de câțiva ani buni este realizatorul unei foarte cunoscute emisiuni de muzică clasică la postul național de radio, și are de asemenea o bogată activitate editorială, publicând un număr mare de cărți de critică muzicală și filosofia muzicii. Această bogată activitate este încununată de un ciclu de conferințe ținute pe durata mai multor ani la Ateneul Român, dar și în alte orașe din ...                Citeste mai mult...

Umbră

A fi sau a nu fi – se cade oare
A-L ispiti astfel pe Dumnezeu?
„Nimic nu este” spune un ateu –
Sofism curat prin dubla lui negare.

Chiar Hamlet în lucida-i disperare
A scrijelit pe-a omenirii țeste
Un nesfârșit convoi de palimpseste
Ce toate pun aceeași întrebare.

Și-acei ce-au dovedit că-i doar poveste
Credința în suprema entitate
Ce ne-a creat perfectă au dreptate
Căci nu există, ci El singur Este.

Doar noi, cu existența dăruiți,
Pierduți în aparente sinonime,
Drept „ce” luăm Adevăru-n loc de „Cine”
Și lexicul ne lasă aiuriți.

Mistagogii, retorici clandestine –
„Dar suntem oameni practici, frățioare,
Citeste mai mult...

Umbră ∙ Sonete în largul mării

Pachetul „Anne” conține:

Anne. Casa cu frontoane verzi. vol. 1

Anne. Casa cu frontoane verzi. vol. 2

Anne. Învățătoare în Avonlea. vol. 3

Anne. Învățătoare în Avonlea. vol. 4

Anne. Vacanțe pe Insulă. vol. 5

Anne. Vacanțe pe Insulă. vol. 6

Preț inițial: 120 de lei

Preț nou: 72 de lei

Într-un interviu pentru Hotnews, fizicianul Cristian Presură spunea că nu e de acord cu perspectiva strict materialistă după care între un copil și un laptop nu e nici o diferență. Politicieni răuvoitori i-au citat trunchiat afirmația, inversând-o și creând în rețelele de socializare o isterie anti-Presură. Această împrejurare a declanșat scrierea cărții de față, mărturie a unui om aflat în căutarea credinței și eșafodaj complex de explicații științifice.



„Durerea și suferința personală mi-au suflat mereu în ureche: poţi nega orice, dar nu poţi nega faptul că tu simţi durerea asta! Desigur, nu pot convinge pe nimeni că «a simţi» depăşeşte limitele materiei, pentru că nu am argumente: este o ...                Citeste mai mult...

Opera integrală N. Steinhardt este publicată în coeditare cu Mănăstirea „Sfînta Ana”, Rohia

„Volumul reunește texte publicate în reviste, dar și în volume postume, neincluse în Integrală, convorbiri, tablete radiofonice și texte inedite găsite între manuscrisele din chilia lui Steinhardt de la Mănăstirea «Sfînta Ana» din Rohia. Evreu botezat, devenit monah creștin, N. Steinhardt s-a vrut cu toată ființa român. Om al incertitudinilor, nu doar literare, ci și existențiale, identitare, spera că statornicirea sa întru Hristos îi va face posibilă devenirea românească. Nicăieri în opera sa dragostea și admirația pentru poporul român nu sînt atît de limpede și de entuziast exprimate ca în eseul «Secretul Scrisorii pierdute», ...                Citeste mai mult...

„Apreciez în mod deosebit acuratețea analizei textelor lui Dostoievski, rafinamentul și nuanțările subtile ale implicațiilor gândirii profunde ale scriitorului rus. Autorul lucrării dovedește capacitatea articulării unui discurs cu forță sugestivă, talentul unei exprimări care depășește formalismul șabloanelor, inerția tiparelor, reliefându-se o reală capacitate de a transmite un mesaj viu și consistent. Îmi exprim convingerea că lucrarea poate fi de folos societății actuale, întrucât reprezintă o abordare personalizată și o valorificare a geniului vizionar al lui Dostoievski.”
(Conf. univ. dr. Adrian Lemeni)

Pentru oricine care se va apleca asupra evoluției literaturii noastre culte, va fi evident faptul că aceasta se așază pe o coordonată de spiritualitate religioasă, în speță creștină. Primele texte în limba română (manuscrise și apoi tipărite) sunt de regulă cărți bisericești. Tocmai de aceea, unii critici și istorici literari vorbesc despre o literatură beletristică propriu-zisă începând abia de prin secolul al șaisprezecelea, din epoca modernă. Ce te faci însă cu literatura "vechilor cazanii", cum se exprimă poetul, care a contribuit din plin la formarea conștiinței poporului nostru, la formarea limbii naționale, la inițierea culturală și cu evidență, spirituală a românilor?! Faptele trebuie văzute în firescul manifestărilor lor... În ...                Citeste mai mult...

O prevestire care schimbă oamenii. O carte despre cum binele și răul se fac deodată, despre cei simpli, care nu deosebesc dreapta de stânga și despre cei complicați, care se cred aleșii lui Dumnezeu. Despre poveștile care îndreptățesc și nedreptățesc, despre tați și despre Tată, și despre o fiică isteață, care nu lasă povestea să moară. O carte în care dragostea vine neinvitată, ca oricând și oriunde pe lume. Un roman cu suspans, despre marea aventură a încercării omului de a găsi un rost vieții.



Pentru prima oară în literatura română, un roman care reface realist o pagină din Vechiul Testament: istoria nesupusului profet Iona. O lume colorată, cu personaje din satul lui Iona, de pe corabia pe care călătorește și din ...                Citeste mai mult...

„Preotul mi-a tăiat moțul, iar nașul mi-a vârât sub ochi tăvița tradițională, pe care se-nșirau câteva obiecte disparate: un păhăruț cu vin, un clește, niște bani, o păpușică cu păr de ață, spice de grâu… Trebuia să apuc de pe tavă, succesiv, trei obiecte, care să-mi prevestească viitorul în viață: dacă luam paharul aveam să fiu bețiv, dacă alegeam păpușa – afemeiat, dacă apucam cleștele – un muncitor harnic etc. Mă-ntreb ce zeu a-mpins în acel moment, ușor, cu vârful degetului, creionul de la urechea nașului, făcându-l să cadă-ntre lucrușoarele de pe tavă? Fapt este că m-am repezit imediat la creionul ce nici nu trebuia să fie acolo, l-am înșfăcat cu toată ...                Citeste mai mult...

Ori de câte ori veţi privi cu blândeţe şi iubire spre cel de lângă voi, prima dată el îşi va aduce aminte cât de minunat este Pruncul Care S-a născut în Betleemul Iudeii. Numai participând la inocenţa, la nevinovăţia Lui, deprindem această pornire iubitoare, de a-l privi pe celălalt cu bunăvoinţă, cu îngăduinţă. Şi atunci, gândindu-se la acea clipă minunată a nevinovăţiei întrupate, poate va întrupa şi el, cel de lângă noi, acest chip strălucitor al iubirii, această strălucire minunată care lasă în inima noastră liniştirea şi fericirea veşniciei. (Pr. Ioan Chirilă)

* * *

Construite pe stilistica multiseculară a discursului omiletic, eseurile Părintelui Profesor Ioan Chirilă pentru Postul ...                Citeste mai mult...

Ca la o comandă, grupul cu reeducarea a tras paturile metalice pe mozaicul camerei, formând un fel de baricadă în fața celorlalți. Tot atât de repede cum au tras paturile, s-au repezit asupra noastră, lovind la întâmplare cu bucăți de scânduri scurte și cu cozi de mătură. S-a produs o învălmășeală de neînchipuit, urlete, vaiete, o bătaie generală pentru fiecare, toți ceilalți fiind opresori. A început să curgă sânge din fețele lovite, iar lupta continua pe tot întinsul camerei: pe prici, pe sub prici, pe
paturile metalice.

Petru Cojocaru

În prima dintre întâlnirile noastre mă uitam la Mihai Buracu ca la un picat din cer. Căutam să-i citesc, în cutele feței și în mimica ei, semnele infernului prin care trecuse, ca și cum acolo, în ridurile pielii și în albul părului aș fi putut descoperi o patalama adeveritoare, un fel de atestat de autenticitate prin care să fiu încredințat că omul din fața mea chiar fusese la Pitești. Cred că cea mai statornică autoritate pe care un om o poate căpăta în ochii semenilor e cea dobândită în urma unei suferințe-limită și, în timp ce voiam să-i depistez semnele fizice ale suferinței îndurate, mă temeam ca nu cumva omul acesta să fie un bătrân senil a cărui amenzie să-l împiedice a-mi povesti episodul Piteștiului.

Sorin Lavric

Mistere, ciudățenii, uimiri? Întâmplări adevărate din viețile noastre, pentru care nu găsim nici o explicație rațională? Iată-ne pe toți cei adunați în acest volum al uimirilor povestindu-ne unii altora și cititorului situații neobișnuite, coincidențe, vise, ciudățenii, apariții inexplicabile, de care primii surprinși suntem noi înșine. Surprinși în ambele sensuri: surprinși de situațiile în care ne-am trezit și surprinși în flagrant delict de coabitare cu o logică nevăzută care ne depășește și ne face ridicoli în fața propriei rațiuni. Împărtășim fragmente ale unei lumi care poate fi, desigur, descifrată psihologic, antropologic, cultural, psihanalitic, în lumina proiecțiilor, preocupărilor, traumelor, ...                Citeste mai mult...

„Îmi propun să trec în revistă câteva mari întrebări pe care oamenii și le-au pus – și nu încetează să și le pună – generație după generație. Sunt întrebările fundamentale privitoare la condiția umană. Ele continuă, în mare parte, să rămână fără răspuns, sau, și mai derutant, primesc adesea, din belșug, răspunsuri multiple și contradictorii. Evident, nu am soluții de propus pentru a face lumea mai inteligibilă. M-am mulțumit să identific nedumeririle. Lista lor e impresionantă. Trăim în plin mister.“ – Lucian Boia

„De-a lungul istoriei se produc nenumărate efecte perverse: evenimente sau evoluții care au cu totul alte urmări decât cele preconizate. «Unde dai și unde ...                Citeste mai mult...

Referențială pentru tâlcuirea la zi a realităților sud-dunărene, lucrarea lui Gheorghiță Ciocioi livrează realitatea vie, proaspătă, nealterată de locurile comune, necontaminată de radiațiile remanente (și toxice) ale nesfârșitelor conflicte balcanice. Este, dacă vreți, o lectură aplicată, în 3D. Adică exact în viul vieții, care bate orice film documentar. Tot ceea ce descrie autorul în carte este perfect real, perfect congruent cu ideea de hagealâc (adică de pelerinaj), pe deplin justificat ca abordare, chiar și când e critică; dar scrisul lui e și dătător de speranță întemeiată că lumea asta, așa balcanică, așa frământată și blamată cum e ea, exprimă un rezervor de optimism care are ca sursă directă ...                Citeste mai mult...

Eu cred că şi Carpaţii noştri plâng uneori, iar tu, frate şi mare actor Dorel Vişan, eşti lacrima lor. (Grigore Vieru)

* * *

Personalitate proeminentă a culturii românești și de peste hotare, Dorel Vișan este actor, poet, prozator, eseist, filosof cu înclinații accentuat metafizice și un neobosit călător care duce cuvântul de pace și frumusețe a vieții în lumea întreagă. Nu în ultimul rând sunt de menționat surprinzătoarele sale talente și în medicina holistică.
Opera lui Dorel Vișan îndeamnă la meditație, pace, reverie, la trăirea în dimensiunile sacrului și ale umanismului autentic. (Dumitru Constantin-Dulcan)

* * *

Dacă este să fim onești, maestrul Dorel Vișan trece mult dincolo de granițele ...                Citeste mai mult...

Versurile lui Constantin (Costache) Oprisan (1921-1958), mort in temnita comunista de la Jilava si aproape uitat de posteritate, au fost reconstituite din memorie de fostii detinuti politici Gheorghe Calciu si Marcel Petrisor, camarazi de celula cu poetul. Amplul poem intitulat "Cartile spiritului" da masura unui mare talent neimplinit si a unor alese constiinte marturisitoare, statornicind in veac crezul donquijotesc al unei generatii mucenicite.

Să nu te-ntorci din cale când Duhul Rău te minte,
Căci vei rămâne pururi în a Sodomei carceri;
Prin fier, prin foc, prin apă, dar numai înainte,
Căci drumurile-n spirit nu suferă întoarceri!

”Șocul referendumului” este un volum alcătuit din 14 interviuri cu 14 intelectuali publici care s-au exprimat în favoarea organizării Referendumului pentru căsătorie de acum un an: Teodor Baconschi, Vasile Bănescu, Radu Carp, Pavel Chirilă, Răzvan Codrescu, Mihai Gheorghiu, Sorin Lavric, Mihail Neamțu, Preot Constantin Necula, Costion Nicolescu, Adrian Papahagi, Preot Radu Preda, Claudiu Târziu și Marius Vasileanu.

Cei 14 analizează necesitatea acestei inițiative cetățenești – fără precedent ca amploare și ca forță de despărțire a apelor în societatea românească -, cauzele pentru care Referendumul a eșuat și consecințele acestui efect, pe termen scurt și mediu.

Concluziile sînt pe măsura așteptărilor autorului, mărturisite în ...                Citeste mai mult...

Un poet al lui Dumnezeu

În mod cert Radu R. Șerban a scris un tip de poem ce s-ar putea numi poezie de gând. Pentru acest insolit gen poetic, pare-se că n-a făcut eforturi deosebite, deoarece sinele-i i-a fost în așa fel croit, încât, culturalș și poetic, să respingă în mod natural ideea. Privite global, tuturor poemelor, până la cele finale, le lipsesc din fabricație, ideile, și, ca urmare, sunt străine toate oricărei ideologii estetice. De-asta autorul lor destabilizează fără voi sa competența și comentariile specialiștilor notorii, incapabili să-i incarturiască estetic forma, mai degrabă inventată a discursului poetic. Parcurgându-i versurile dus-întors și nu odată, ci de mai multe ori, mi s-a părut nu numai că nu au pic de idei, ci și faptul că sunt total ...                Citeste mai mult...

„Prea puțin cunoscut și la noi, Max Picard rămâne, în ciuda acestei relative marginalizări, unul dintre gânditorii cei mai profunzi ai secolului XX și cu siguranță unul dintre cei ce a înțeles cel mai bine modernitatea și primejdiile ei. O dovedește întreaga sa operă și, în sânul acesteia, cele două percutante eseuri publicate împreună aici: Atomizarea persoanei și Atomizarea în arta modernă. Ele sunt, într-un fel, chintesența unei gândiri antimoderniste de o rară vigoare, dar pentru care «critica epocii» nu e un scop în sine, ci un act de conștiință și un îndemn la regăsire adresat omului.” (Ioan Milea)

„Autor și al altor cărți de rară profunzime («Ultimul om», «Chipul omenesc», «Fuga de Dumnezeu», «Hitler din noi»), Max Picard atinge, prin Lumea tăcerii, punctul culminant al gândirii sale, al unei gândiri ce nu înseamnă, pentru el, a filosofa academic, ci a trăi meditativ, a contempla, a face din tine locul de întâlnire dintre lucruri și gând. E modul de a fi al cuiva care privește înțelegând și înțelege privind și al cărui scris, în care înțelepciunea și poezia își dau mâna, urmează fidel, hotărât și mlădios, itinerarul propriei priviri-înțelegeri. Oprindu-se, aici, asupra lumii tăcerii, a unui fenomen originar nu doar ocultat, ci aproape distrus de zgomotoasa lume modernă, Max Picard ne poartă și pe noi pe ...                Citeste mai mult...

Țara aceasta e mică, e nouă, dar e o țară care mi-e dragă. Îmi trebuie ca și altora să le fie dragă; de aceea ascultați câteva cuvinte despre dânsa. Îngăduiți-mă să zugrăvesc câteva icoane, să fac câteva schițe așa cum le-am văzut cu ochii întâi, apoi cu inima.

N-am să mă apuc a povesti de așezămintele țării mele, de politica ei, de nume cunoscute lumii întregi. Alții au făcut aceasta cu mai multă pricepere decât aș fi putut. Îmi trebuie numai să vorbesc de sufletul ei, de atmosfera ei, de țăranii și ostașii ei, de lucruri care m-au făcut să iubesc țara aceasta, care au făcut ca inima mea să bată odată cu inima ei.

Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) s‑a născut în localitatea Războieni, Neamț. După stu­­dii de filosofie – iar mai apoi de teologie – la universitățile din București și Heidelberg, alegând calea exilului, se stabilește în 1948 în Franța, unde va publica răsunătorul său roman Ora 25, considerat, alături de Minunata lume nouă de Aldous Huxley, Procesul lui Franz Kafka ori 1984 de George Orwell, una dintre cărțile cele mai importante ale secolului al XX‑lea.

Lui Virgil Gheorghiu îi plăcea să citeze adesea trei fraze ce apăreau cu recurenţă în opera sa şi care puteau fi considerate deviza lui; prima aparţinea unui Părinte al Bisericii: „Orice om este un univers ce n‑a mai existat vreodată înainte şi nu va mai exista ...                Citeste mai mult...

Ediţie revăzută, întregită cu o nouă introducere, a celor trei cărţi

„Să nu uitați niciodată că noi suntem încă primii creștini. Dezbinările actuale dintre noi sunt, să sperăm, o boală a copilăriei: abia acum ne ies dinții. Fără îndoială că lumea din afară crede tocmai contrariul, susținând că am muri de bătrânețe. Dar au mai crezut așa de foarte multe ori. Iarăși și iarăși s-a crezut că se apropie sfârșitul creștinismului, din cauza persecuțiilor din afară sau a descompunerii dinăuntru, din cauza ridicării mahomedanismului, din cauza progresului științelor naturii, din cauza ridicării marilor mișcări revoluționare anticreștine. Dar lumea a fost dezamăgită de fiecare ...                Citeste mai mult...

"Focul acesta grozav prin care am trecut, și care încă nu e stins, trebue să ardă tot putregaiul, toată stricăciunea din noi, ca să ne putem învrednici de viața cea nouă care ne așteaptă la capătul atâtor suferinți. Altfel, toată dreptatea pentru care am sângerat și taote revendicările noastre, dincolo de munții și de apele cari ne-au despărțit, nu ne vor folosi la nimic. Vom fi aceiași ticăloși, pe-o suprafață mai mare."

A. Vlahuță, Strigătul vremii, 1918

„Scrisul lui Gabriel Braic este analitic, motivator, percutant, provocator. Eseurile, treizeci și unu la număr, răsună a „chemări la arme”. Ecourile cuvintelor pe care le veți citi vor persista în memorie, fiindcă au însemnul Cuvântului lui Hristos. Ideile din paginile acestei cărți se revendică de la tradiția milenară a creștinismului în care familia a însemnat unul din pilonii centrali pe care acest edificiu se sprijină.

Cartea „Semeseuri – pentru familii grăbite” se vrea a fi un manual de reflecții și sfaturi pentru familia secolului al 21-lea. Temele eseurilor, extrem de relevante și presărate cu doze potrivite de umor, sunt destinate atât soților, cât și părinților, dar, în egală măsură, și copiilor și ...                Citeste mai mult...

„Când istoria intelectuală autentică a erei noastre se va scrie, Peter Dale Scott va fi onorat pentru viziunea și onestitatea sa. Și în Statul profund în America, Scott vede realitatea cu precizie, inteligență și integritate curajoasă, avertizându-ne încă o dată asupra iluziilor letale. Aceasta este una dintre cele mai importante cărți ale vremurilor în care trăim.” —Roger Morris, autor al Richard Milhous Nixon: The Rise of an American Politician

“Obiectivul meu, în Siluirea maeștrilor, a fost în principal negativ: să-l dotez pe cititor cu un nas pentru nonsens și absurditate.” (Roger Kimball – Siluirea maeștrilor)

“Am citat multe idioțenii în această carte. Speranța mea este că cititorilor le va fi pe viitor mai ușor să identifice, să se amuze pe seama și să respingă idioțeniile care au infectat studiul academic al istoriei artei. Acest exercițiu de igienă mentală este prețios în sine, asigurând o măsură de rezistență la tendința anticivilizatoare a hiperbolei interpretative motivate politic.

Mai există un beneficiu secundar, care are legătură cu anchilozarea intelectuală. Cu alte cuvinte, sper că Siluirea maeștrilor va oferi o vaccinare împotriva intimidării academice. ...                Citeste mai mult...

Suntem în anul 68. Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost uciși cu cruzime, toţi creştinii sunt vânaţi şi perse­cutaţi. Împăratul Nero, veșnic însetat de ­sân­ge, este ho­tă­­rât să îi nimicească o dată pentru tot­deauna pe toți cei care cred în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Creştinii ştiu că îi pândeşte tortura și moartea, dar răc­netul nemilos al fiarei pălește în fața iubirii lui Dum­nezeu, nesecat izvor de viață.
Când Nero poruncește este o poveste despre credință, dragoste și curajul de a înfrunta moartea. Este o poveste care îi cheamă pe cei care au cunoscut şi au înţeles mi­nunata putere a lui Dumnezeu să‑L mărturisească în ...                Citeste mai mult...

Cel mai tradus scriitor român din toate timpurile, Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992), s‑a născut în Războieni, Neamț. După studii de litere și filosofie la Bu­cu­rești – iar mai apoi de teologie la Heidelberg –, va alege calea exilului, stabilindu‑se, în 1948, în Franța. Răsunătorul său roman Ora 25 este considerat, alături de Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley ori 1984 a lui George Orwell, una dintre cele mai importante cărți ale secolului al XX‑lea.
Prin Dracula în Carpați – o carte uluitoare, rămasă în manuscris până astăzi, în care autorul se întrece pe sine ca romancier –, Constantin Virgil Gheorghiu își încununează practic opera de scriitor al exilului românesc, începută în 1949 cu Ora 25.

Un ...                Citeste mai mult...