<div>Aceasta e calea: iubirea lui Hristos! Cu dragostea Lui te vei smeri. Dacă vrei să sporească iubirea lui Hristos, trebuie să se domolească toate celelalte iubiri, de trup, de sine și, în general, de patimi... N-ai priceput? Să te lași absorbit de Hristos! Cu cât cineva caută a se îngriji de cele duhovnicești, cu atât îi sporește iubirea față de Hristos. Când urcă cele duhovnicești, coboară gândurile trupești, și când coboară cele duhovnicești, urcă pofta trupească și patimile. Cele duhovnicești sunt iubire de Hristos...!!!<br><br>"Să munciți repede și bine și să rostiți rugăciunea...! Când nu voi mai fi, să mă strigați și vă voi veni numaidecât în ajutor! Voi fi lângă ...                Citeste mai mult...

<div>Nu există nedreptate mai mare decât avortul. Nu numai față de copilul nevinovat și lipsit de aparare, ci și față de mama care consimte la săvârșirea avortului - sau, mai curând, la distrugerea propriei vieți și la știrbirea bucuriei ei. O femeie ajunsă în această situație este nevoită de fiecare dată să ridice de una singură crucea martiriului și a vinovăției profunde, deși vinovați sunt toți cei cei ce o sfătuisc și o presează să recurgă la această soluție, doctorul și întreaga echipă părtașă săvârșirii avortului.<br>Scopul acestei cărți este să ne atenționeze, să ne trezească la realitate ca să încercăm să salvăm măcar o mamă, măcar un copilaș ...                Citeste mai mult...

<div>&nbsp;Cel care urcă pentru prima dată un munte trebuie să urmeze un traseu marcat; are nevoie de o călăuză, de un însoțitor, de cineva care a urcat deja această culme și cunoaște drumul. Drept urmare, mi-am adus aminte de o făgăduință făcută Părintelui Proclu, mentorul meu, după tipărirea cărții <em>Convorbiri duhovnicești</em> cu sfinția sa, de a mai scoate o carte cu învățăturile cuvioșiei sale, pentru care am cerut binecuvântare. Dar el, smerit, cu un glas blând și răgușit, cu o privire senină dar fermă, mi-a șoptit: „După ce voi pleca și când îți va fi dor de mine să o scrii…” Acum, după 5 ani de la mutarea sa în Veșnicie, cuprins fiind de emoție, de dor, respect și ...                Citeste mai mult...

<div>Poate că titlul volumului de față, Despre smerenie și Cuvântări către monahi, va duce la o pseudo-considerație că textele efremiene, traduse în acest volum, au o destinație precisă,<br>&nbsp;adică, lumea monahală. Dar, așa cum se poate ușor observa din scrierea Învățătură către monahi (mai jos, p. 217), autorul se referă în multe rânduri la „scopul” și „ținta” creștinismului și, implicit, ale creștinilor. Cu alte cuvinte, operele sale nu se adresează unei categorii exclusiviste, ca și cum vederea lui Dumnezeu este accesibilă și destinată numai celor care și-au ales viața cea îngerească,<br>&nbsp;ci se adresează tuturor celor care și-au pecetluit viața în Hristos și care, zilnic ...                Citeste mai mult...

<div>Părinții au un rol hotărâtor în descoperirea credinței, a apropierii copilului de Dumnezeu. Chiar din timpul sarcinii, mama este datoare să ia aminte la înțelepciunea populară: „Ru­găciunea mamei pentru copil chiar și fundul mării îl poate atinge, chiar și marea o poate seca”. Primirea adevărurilor de credință de către cei mici se înrădăcinează, fără doar și poate, în armonia din familie, în dragostea dintre soți și în pilda lor de viețuire.&nbsp;<br>Cartea de față prezintă experiența creșterii și aducerii copilului spre Biserică. Cum să se înțeleagă soții între ei, dragostea familială, primii pași ai copilului către credință, adolescența, mass-media, sfaturi despre ...                Citeste mai mult...

<div>Patriarhul Pavle a fost o adevărată lumină duhovnicească. El a arătat prin pilda sa cum să ac­­ţio­nezi şi la ce să aspiri în vârtejul ispitelor vieţii, cum se cuvine să crezi în veşnicia Binelui şi care este calea spre ea. Era în strânsă legătură cu cerul, a fost trăitor al cerului pe pământ. Și totuşi, unul dintre noi.&nbsp;<br>Cuvintele Patriarhului Pavle sunt pătrunse de teologia or­­to­­doxă, de înțelepciunea sa, de o mare experiență duhovnicească; ele conțin lecţii de folos pentru suflet, lecţii care arată unde duc drumurile cele largi ale vieţii și unde duc cărările ei înguste. Cuvântul lui este lapidar și clar, bine gândit – cuvânt care ne renaște. Îl ...                Citeste mai mult...

<div>Hristos este Capul Bisericii, fiii Bisericii sunt mă­dularele Lui credincioase. Deci, se cuvine nouă, dacă voim a fi adevărate mădulare ale Lui, să fim ne­despărțiți de El, uniți cu El prin credință și dragoste, și ceea ce face El să facem și noi, și unde merge El să Îl urmăm și noi, fiindcă mădularele nu sunt despărțite de capul lor, precum vedem la trupul cel material.&nbsp;<br>Hristos este Că­lă­u­za cea credincioasă și înțeleaptă, Care pe căile acestei lumi îi călăuzește pe credincioșii Săi la Împărăția cerurilor; așadar, datori suntem să Îl urmăm, dacă nu vrem să rătăcim pe calea pierzării. Hristos este Păstorul cel bun; așadar, datori ...                Citeste mai mult...

<div>Staretul Haralambie, fratele meu duhovnicesc, a fost unul dintre ucenicii batranului Iosif isihastul.&nbsp; Prin rugaciunea sfantului nostru staret, Paintele Haralambie s-a invrednicit de mult har si de multe binecuvantari ale Sfantului Duh.</div><div>Era simplu din fire si fara de rautate, lucru care l-a ajutat sa faca ascultare desavarsita, iar aceasta l-a umplut de har.&nbsp; Marele nostru batran Iosif il iubea foarte mult pentru simplitatea sufletului sau si de aceea i-a daruit rugaciunea neincetata si ravna duhovniceasca in toate. Pentru aceasta, eu, cel din urma in viata duhovniceasca si cel mai mic frate cu varsta din sinodia noastra, il respectam, ma minunam si il iubeam mult pentru grabnica lui sporire in cele duhovnicesti.&nbsp; Sufletul lui stralucea de harul cu care era inzestrat.</div><div>Arhim. Efrem, Sfanta Manastire "Sfantul Antonie", Arizona</div>

<div>În această nopte, mi-a răsărit Soarele. "O, noapte mai luminoasă decât ziua; o, noapte mai veselitoare decât soarele; o, noapte mai albă decât zăpada; o noapte mai strălucitoare decât fulgerul; o, noapte ce alungă somnul; o, noapte ce ne învață cum să veghem cu îngerii!"<br>Mărturisesc, fără vreo îndoială, că o zi la Sfântul Munte face mai mult decât un an întreg de studiu. O noapte într-o chilie însingurată este mai de preț decât un grad universitar. Câtev aminute de vorbă cu un pustnic sunt precum o lingură de vitamine, mai de preț ecât toată zădărnicia ce o adunăm trăind în lume. SOcotesc că Muntele Athos este chivotul Ortodoxiei, unde nu se spun prea multe, dar foarte multe se trăiesc.<br>Este ...                Citeste mai mult...

<div>Tinerilor nu le place să li se ţină lecţii de moralitate, adică să li se dea instrucţiuni abstracte despre ce este bine şi ce este rău, ce trebuie făcut şi ce nu trebuie făcut. O simplă instrucţiune directă şi un exemplu bun sunt suficiente pentru copiii mici. O persoană matură, pe de altă parte, are nevoie de explicaţii rezonabile pentru a înţelege de ce anumite fapte sunt bune, altele neutre sau chiar păcătoase. Tinereţea sau, mai degrabă, vârsta ta preadultă se revoltă împotriva axiomelor morale sau a poruncilor date fără justificare. Mintea ta tânără este gata să respingă tot ceea ce nu i se explică în mod clar şi inteligibil. Tânărul simţ respinge aproape tot ceea ce nu este în concordanţă cu el sau nu-i este ...                Citeste mai mult...

<div>Credinţa în existenţa lui Dumnezeu – că El este infinit de bun şi atotputernic – ne spune că El ne-a creat pentru a fi fericiţi. El este Cel Care a pus în noi setea nestăvilită de a ne îmbunătăţi şi de a dobândi fericirea. Deci trebuie să existe o altă lume, mai bună şi mai perfectă decât a noastră. Dar unde este şi cum putem ajunge la ea? Creştinismul oferă un răspuns clar la această întrebare crucială care a preocupat omenirea din timpuri imemoriale.</div><div>Acesta afirmă în mod clar că există cu adevărat o altă lume, mai bună, numită Cer sau Împărăţia Cerurilor, unde locuiesc îngerii şi sufletele celor drepţi. Lumea cerească este lipsită de contradicţiile şi ...                Citeste mai mult...

<div>Sfinții asceți aveau o harismă, un farmec care ne trage în sus, spre Împărăția lui Dumnezeu. Aveau o frumusețe interioară capabilă să ne liniștească, să ne dea curaj, să ne umple de bucurie. Din cauza confuziei create de secularizarea contemporană, valorile ascetice au fost puse sub semnul întrebării, ba chiar răsturnate.&nbsp;</div><div>&nbsp;Dezvoltând un lexic al deșertului, primii monahi ne-au propus căi de purificare pentru a ne putea întoarce la Dumnezeu. Începând cu secolul al IV-lea, bogata lor experiență a fost transmisă, gradual, din deșertul Egiptului în Gaza, Palestina, Sinai, Capadocia, Grecia, Balcani și, mai târziu, în Rusia, pentru a deveni, în cele din urmă, accesibilă ...                Citeste mai mult...

<div>Cei care l-au ascultat vorbind pe Părintele Varlaam (Padre de la Partoș, așa cum îi spun cei care-l iubesc) au bucuria de a-l reauzi... în scris. Dispus la eforturi de închegare a micii sale familii duhovnicești, a petrecut vreme, deloc puțină, în repovestirea creștinismului, în recompunerea conținuturilor credinței. Din astfel de întâlniri s-au ivit și astfel de cărți care biruie moartea, o vădesc inutilă în pragul cunoașterii reciproce a iubirii, lipsită de boldul victoriei sale. Veți citi cuvinte despre modul în care din Poruncile divine se desprind învățăturile Fericirilor, care ascund în ele, fiecare pe rând, Poruncile pe de-a întregul. Cuvinte vii, lămuritoare, care au constituit, la vremea lor (și de-acum e iarăși vremea lor), fermentul unei renașteri ...                Citeste mai mult...

<div>În volumul de fată sunt cuprinse cateheze și cuvantări ale Părintelui Emilianos Simonopetritul, rostite la Sfânta Manastire Simonos Petras și la Sfânta Mănăstire Ormylia între anii 1978 și 1982.</div><div>Toate aceste texte reprezintă esențializarea matură și plină de savoare a meditării profunde și trezvitoare de către Gheronda Emilianos a învățăturilor patristice despre monahism, stareț, ascultare, ucenicie, primirea în mănăstire, legaturile dintre monahi și legătura lor cu starețul. Scrieri patristice vechi sau mai recente, filtrate prin experiența personală a Starețului Emilianos care i s-a născut în inimă și prin cea dobândită prin povățuirea obștii, grăiesc astăzi cititorului și îi deschid ...                Citeste mai mult...

<div>De-a lungul vieții, mai mult decât pentru sine, părintele Ilarion s-a rugat pentru mulțimile de oameni ce veneau la el, s-a rugat pentru rezolvarea necazurilor celor săraci, cât și a grijilor înalte a celor înstăriți. Nu refuza pe nimeni. Primea cu bucurie pe oricine, ascultând cu foarte multă răbdare confesiunea fiecăruia, rugându-se pentru el și dându-i sfaturi duhovnicești.</div>

<div>De ce este necesară această carte? Ca preot, m-am intrebat mereu cum de pot trăi oamenii departe de desăvârșirea, de pacea și lumina pe care le dă Dumnezeu?! M-am întrebat cum de suportă ei chinul și dezastrul pe care îl produc în viața fiecăruia depărtarea de El. M-am străduit să-i înțeleg. Ei stau departe, pentru că nu-L&nbsp; înțeleg pe Dumnezeu. Nu I-au înțeles grija pe care o poartă fiecăruia, exact ca un părinte bun, blând și iertător.</div>

<div>Spre deosebire de îngenunchere, ca element specific ­stării de pocăință,&nbsp; neîngenuncherea, în momentele prăznuitoare ale Învierii lui Hristos, reprezintă nu doar temeiul dogmatic al bunei rânduieli liturgice, ci miezul mărturiei eshatologice pe care trupul bisericesc o aduce înaintea lumii permanent, la fiecare dumnezeiască Liturghie, cu privirea ațintită asupra „vieții veacului ce va să fie” și a Învierii de obște, evidențiindu-ne totodată libertatea și condiția de fii ai lui Dumnezeu.<br>Cu toate că Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) a oferit o soluție definitivă problemei, conferind prestigiu incontestabil neîngenuncherii în ziua duminicii, uzanța ne­potrivită și deviantă a îngenuncherii duminicale persistă în pofida ...                Citeste mai mult...

Carte de‑suflet‑folositoare despre multele chipuri în care tristețea se abate asupra omului, cu pilde și cugetări din viața mea

Acum douăzeci de ani, cînd m‑am gîndit să scriu o carte despre tristețe, credeam că m‑am întristat destul la viața mea ca să știu totul despre subiect. Am întors pe toate fețele tristețea mea și toate tristețile văzute, auzite și citite, pînă cînd am înțeles că tristețea nu este o simplă stare care se abate asupra noastră și nici măcar un motiv care poate sta închis între coperțile unei cărți, ci este, mai degrabă, un personaj care ne bîntuie în cele mai nepotrivite ceasuri ale vieții, apărînd sub diferite chipuri și înfățișări. Uneori, ...                Citeste mai mult...

<div>În ziua în care patriarhul familiei, Petru Leopardos, părăsește lumea aceasta, la vila „Buna Speranță” își face apariția cerșetoarea Roza, femeia care l-a părăsit în urmă cu cincizeci și cinci de ani, pentru o dragoste efemeră, abandonându-și atunci și singurul fiu –pe Ștefan. Nimeni nu-i cunoaște identitatea. Nici ea nu e conștientă de evoluția bizară a destinului. Taine bine ascunse ies la iveală, protagoniștii se simt privați de presupusa lor fericire și sunt puși în fața unor alegeri de o importanță vitală. Iar un preot, duhovnicul familiei și prietenul lui Petru, își asumă slujirea tainelor iubirii, iertării și pocăinței. Unii vor răspunde acestei chemări, alții nu. Pentru că iubirea nu ...                Citeste mai mult...

<div>Scriitoarea Amelia Sophia Le Feuvre (1861-1929) s-a născut la Londra, în anul 1861. Multe dintre cărțile ei sunt dedicate copiilor, fiind impregnate cu principiile creștine care stau la temelia unei educații în spiritul credinței. Pe nesimțite, prin intermediul unor povestiri frumoase și atrăgătoare, copiii sunt familiarizați cu cele mai importante idei și noțiuni, de care nu se vor despărți mai târziu niciodată. <br>Cartea de față ne propune cea mai frumoasă istorisire din lume – aceea a vieții Mântuitorului, rezumând episoadele majore relatate de Sfintele Evanghelii și reformulând în cuvinte la îndemână și accesibile conținutul câtorva parabole. Este, așadar, o carte care nu ar trebui să lipsească din mica bibliotecă a copiilor, ca o introducere ...                Citeste mai mult...

<div>Arhimandritul Athanasie Mytilineos (1927‑2006), starețul Mă­năstirii Ador­mi­rea Maicii Domnului şi Sfântul Dimitrie din Larisa, Grecia, a fost un predicator lu­minat, care s‑a dedicat încă din tinerețe catehizării poporului lui Dumnezeu – slujire pentru care a fost supranumit „Noul Gură de Aur” al Greciei. Omiliile sale se adresează tuturor credincioșilor Bisericii, indiferent de nivelul lor cultural, fiind în același timp simple, profunde și profetice. <br>Fericitul stareț Athanasie a lăsat Bisericii o moș­te­nire catehetică impresionantă – peste 3000 de catehe­ze și omilii înregistrate audio –, în care a explicat în amănunt căr­ți­le Sfintei Scripturi, de la Facere până la Apocalipsă, fără a ...                Citeste mai mult...

<div>Tito Colliander și-a folosit talantul dăruit de Dumnezeu, acela al scrierii, pentru a ne dărui una dintre cele mai convingătoare și percutante învățături de credință, de mare folos duhovnicesc atât celor nou-veniți în Biserica lui Dumnezeu, cât și celor mai „avansați,” dar care doresc să-și actualizeze permanent noimele trăirii în Hristos. Calea asceților este o nestemată prin stilul de scriere, concizia și precizia formulărilor, cuprinderea tematică și spiritul viu care o animă. Este o scriere de suflet care încurajează inimile ezitante și le întărește pe cele care se află departe pe cale.<br>Calea asceților este, de fapt, calea mântuirii, căci unitatea nevoinței duhovnicești a credinciosului, fie el monah sau laic, este unul din ...                Citeste mai mult...

<div>Noi nu cunoaştem limita băuturii: azi bem pentru poftă de mâncare, mâine pentru durerea de stomac, şi aşa ne îmbătăm. Apoi e foarte greu să te abţii dacă te‑ai obişnuit. Cum apare dorinţa de a bea, trebuie să renunţăm total la băutură. Putem bea puţin în zi de sărbătoare, dar şi aceasta doar dacă nu avem patima beţiei. Cine are această patimă să nu bea deloc.&nbsp;<br>Dacă în inima celui care suferă de alcoolism este loc pentru credinţa creştinească, trebuie să i se aducă aminte că este ţinut în lanţurile pă­ca­tului. Trebuie familiarizat cu principiile cre­din­ţei ortodoxe, trebuie să i se dea exemple de vindecări pe care Domnul le‑a dăruit păcătoşilor ...                Citeste mai mult...

<div>„Iar după trei zile L-au aflat în templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i. Și se minunau toți ce ce Îl auzeau de priceperea și de răspunsurile Lui” (Lc2, 46-47).<br><br>Fiule, ascultă-L pe Iisus Hristos, singurul Învățător, prin citirea acestui catehism. El ți se adresează ție și oricărui alt creștin; se adresează oricărei făpturi a lui Dumnezeu. Vei găsi în el toate adevărurile fundamentale ale Ortodoxiei, pe care orice creștin ortodox ar trebui să le cunoască și să le lucreze. Citește-l! Deschide-ți inima și primește apa cea dătătoare de viață a credinței noastre. Ostoiește-ți setea cu ea. Urmează-L pe Hristos pe pământ ...                Citeste mai mult...

<div>Volumul al treilea, care se editează cu binecuvântarea noului nostru Păstor, Prea Sfințitul Mitropolit Nicodim al Kasandrei, cuprinde subiecte care îl pot ajuta pe omul chinuit de păcat să dobândească neliniștea cea bună și să se nevoiască duhovnicește pentru a se elibera de legăturile păcatului. Stareța Sfintei Sihăstrii, Monahia Filoteia, și surorile ei întru Hristos</div>

<div>I.P.S. Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania a fost o personalitate multilaterala, care a lasat urme adanci si nepieritoare in toate domeniile sale de activitate. Putine persoane, inca din tinerete, incearca cele mai diferite sfere de preocupari. Printre acestea se numara si eruditul Valeriu Anania. Dupa ce, in anul 1943, isi ia bacalaureatul, devine student la Facultatea de Medicina si la Conservatorul de Muzica din Cluj. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Opera sa literara, in proza sau poezie, este apreciata si in prezent.&nbsp;<br><br>Un efort titanic de informare si de scriere i-au cerut diortosirea si adnotarea Sfintei Scripturi, o "munca de ocnas" care a durat un deceniu. Tocmai in acea perioada, contactele noastre au fost cele mai frecvente si mai prolifice. Sincer spun ca orice cuvant pronuntat de Preasfintia Sa il savuram, ma delecta. Mereu ma gandesc: oare de ce oameni de seama trebuie sa ...                Citeste mai mult...

<div>De ai zice&nbsp; <em>Doamne Iisuse</em> în timpul zilei, de te vei necăji oricum să-ți păzești mintea, dacă ai adormit în împrăștierea minții, ai pierdut tot. Te asemeni exact cu un cioban care a băgat oile în staul, dar n-a închis ușa. Și dacă te-a furat somnul din <em>Doamne Iisuse</em>, Duhul Sfânt nu te lasă, îți dă înțelepciune și pe măsură ce zici <em>Doamne Iisuse, </em>îl biciuiește pe diavol și îl alungă și îți dă puteri tari să urăști păcatul. Poți să ai toate ispitele, toate necazurile, oricât de mari, dacă te fură somnul din <em>Doamne Iisuse</em>, atunci începi ale birui.</div>

<div>O carte care te ajută să te împaci cu trecutul și să te pregătești pentru viitor.<br><br>Într-o epocă a dezbinării, Părintele Francisc Doboș și Părintele Constantin Necula ne invită să privim dincolo de diferențele care ne despart și să redescoperim cât de multă nevoie avem unii de alții pentru a reuși să ne vindecăm rănile și să ne împăcăm cu noi înșine.<br><br></div><div>Cei doi oferă răspunsuri la întrebările care ne macină pe fiecare dintre noi, despre împăcarea cu trecutul, dar și despre viitorul copiilor noștri, despre viața veșnică, dar și despre clipa noastră de aici și de acum. Cu fiecare întrebare, suntem invitați să mai facem un pas pe drumul spre ...                Citeste mai mult...

<div>Textele Părintelui Constantin Necula vorbesc despre copii, viață, bunici, prietenii, vrăjmași, capricii, deziluzii, vise sau împliniri, iertare ori împăcare, toate vegheate de apropierea de Hristos.<br>În gândurile lui, auzi stele în miez de zi și răsărit în miez de noapte. Cuvintele au arșiță în brumărel și ger în august, metaforele dezleagă clinchet de fulgere și soare cu gura până la urechi, bucurie dincolo de țâțânile în care a înfipt-o nădejdea.<br>Scrierile lui au vipie luni și răcoare marți, soare miercuri și joia frig strigător la cer, vineri suflet de vifor, sâmbătă curcubeu și duminică fior de Liturghie.&nbsp;<br>Rostit cu pricepere și dăruire de Învățătot, glasul său ...                Citeste mai mult...

<div>Volumul conține învățături și sfaturi ale Părintelui Eusebie Giannakakis, un om cu viață sfântă, după cum dau mărturie cei care l-au cunoscut. A fost preot călugăr și, în această calitate, a slujit timp de 34 de ani ca preot misionar la Spitalul „Hippokration” din Atena, unde s-a dedicat cu tot sufletul în îngrijirea spirituală a celor suferinzi. Este întemeietorul și ctitorul Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul” din Verino, Grecia.<br><br></div><div>Cuvântările părintelui Eusebiu, o adevărată moștenire duhovnicească, sunt o mină de aur duhovnicesc și un izvor de apă cristalină și răcoritoare, ce reușește să adape fiece suflet. Ele sunt asemenea unui indicator stradal care, fără ...                Citeste mai mult...

<div>Postul Mare este un dar minunat, o vreme aparte care aduce în fiecare an echilibru în inimile noastre, dându-ne ocazia de a ne veșteji patimile și de a ne concentra puterile asupra vieții duhovnicești. Această carte se adresează întregii familii, de la mic la mare. Întrucât ne străduim să ne creștem copiii în Biserică, trebuie să găsim de-a lungul Postului Mare căi de împreună-creștere: să postim împreună, să mergem la biserică împreună, să facem fapte bune împreună și să studiem împreună. Pentru fiecare zi vei găsi în interior o scurtă lectură, urmată de câteva întrebări care te vor ajuta să îți atragi copiii în dialoguri despre credință în contextul acestui timp de creștere ...                Citeste mai mult...

<div>În această carte voi prezenta aspectele principale ale eticii fericirii și conceptele de caligrafie interioară și de îndumnezeire atât la Platon cât și în patristica răsăriteană. Pentru a fi fericiți trebuie să cultivăm virtuțile și să le înscriem în inima noastră. Existența fericită este o existență a valorilor superioare, a deschiderii către transcendent și a împărtășirii de Dumnezeu, atât cât îi este omului cu putință.<br>După introducerea în etica fericirii a lui Platon urmează o comparație a conceptelor de îndumnezeire și caligrafie interioară la Platon și la Clement Alexandrinul, primul etician al Creștinismului, un erudit teolog și părinte al teologiei apofatice și mistice. Spre deosebire de ...                Citeste mai mult...

<div>Profesionalismul e chestiune de ucenicie, nu doar de școală; trebuie să vezi oameni făcând perfect ceea ce tu vrei să faci bine, ca să îți iasă și ție, spre bătrânețe, un pic mai bine decât la tinerețe, cam așa... Dar, în general, e imaginea aceasta a omului care-l învață pe om, e ceea ce în teologie se cheamă ucenicie duhovnicească și care este, de fapt, modelul educațional pentru orice fel de altă vocație, care se pune în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor.<br><br></div><div>Pr. Constantin Necula&nbsp;<br><br></div><div>&nbsp;<br><br></div><div>Acest volum este o invitație la o lectură relaxată și relaxantă, dar nu lipsită de consistență, căci interlocutorii sunt ...                Citeste mai mult...

<div>In acest al cincilea volum sunt cuprinse invataturi ale Staretului cu privire la patimi si virtuti. Aceste cuvinte nu constituie o invatatura sistematica, nici nu se refera pe larg la toate patimile si virtutile, ci ele au fost adunate din raspunsurile Staretului la intrebarile legate de "diagnosticarea" si vindecarea patimilor, precum si de lucrarea virtutii.&nbsp; Staretul, prin cunoscutul sau tact pastoral, prin pildele potrivite si umorul spontan, aduce insorire duhovniceasca, care ajuta sa se deschida in sufletul nostru florile pocaintei si astfel sa dam rod de virtute.&nbsp; Ne incurajeaza sa privim in fata pe omul nostru cel vechi si astfel sa ne scarbim de "masca lui cea hidoasa" si sa o lepadam.&nbsp; Credem ca vorba simpla dar luminata a Staretului ne va ajuta sa ne nevoim si mai mult, pentru a ne slobozi din robia patimilor si a trai libertatea cea in ...                Citeste mai mult...

<div>Pentru Staretul Paisie rugaciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu sa comunicam cu El, sa-I cerem ajutorul.&nbsp; Pe Staret il durea cand ii vedea pe oameni ca se chinuiesc, nevoindu-se "cu prea putinele lor puteri omenesti", in timp ce ar fi putut sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, Care "poate trimite nu numai puterea dumnezeiasca, ci multime de puteri dumnezeiesti.&nbsp; Si atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu".&nbsp; De aceea insista ca trebuie sa simtim rugaciunea ca pe o necesitate si se straduia sa-i ajute pe cei care inca nu stiau sa se roage, "sa puna inceput bun si inima lor sa porneasca lucrand rugaciunea".&nbsp; Pe cei care dobandisera obisnuinta buna a rugaciunii, ii intarea sa se roage cu mai multa marinimie si cu mai multa caldura.&nbsp; Insa tuturor le recomanda pocainta si smerenia, ca principale conditii pentru ...                Citeste mai mult...

<div>Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruita lumeste si alearga cu o viteza lumeasca mare.&nbsp; Dar fiindca ii lipseste frica de Dumnezeu - inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu - ii lipseste frana, iar cu viteza, fara frana, sfarseste in prapastie.&nbsp; Oamenii au foarte multe probleme si cei mai multi sunt foarte ametiti.&nbsp; Si-au pierdut orientarea. Incet-incet vor ajunge sa nu se mai poata controla pe ei insisi.&nbsp; Daca cei ce vin in Sfantul Munte sunt atat de zapaciti, atat de incurcati, cu atata neliniste, ganditi-va: ceilalti care sunt departe de Dumnezeu, de Biserica, oare cum sunt?</div>

<div>Îndatoririle creștinului sunt faptele care îi sunt prescrise de Cuvântul lui Dumnezeu și prin care trebuie să se exprime viața lui lăuntrică, tainică, trăită în credințăși reflectatăîn toate relațiile lui.<br><br></div><div>Conform relației întreite a creștinului – cu Dumnezeu, cu aproapele său și cu sine însuși –îndatoririle lui se împart, în general, în trei tipuri: <em>îndatoriri față de Dumnezeu, față de aproapele său </em>și <em>față de sine însuși</em>. Dar, întrucât în relația cu aproapele său creștinul trebuie să acționeze fie ca membru al familiei, fie ca membru al societății civile, fie ca membru al Bisericii, ...                Citeste mai mult...

<div>Această carte conține convorbirile duhovnicești ale Vlădicăi Antonie de Suroj, nepublicate încă. Discursurile se adresează unui public laic și se referăîn principal la anii 1970 și 1980, perioadăîn care darul de predicator al acestei personalități și-a atins apogeul. Ceea ce se abordează nu se referă la o simplă experiență bogată în transmiterea de texte scurte, în stăpânirea vocii, a expresiilor faciale, a gesturilor (deși, de ce nu și aceasta?). Este vorba despre arderea interioară a păstorului, fără de care propovăduirea însăși rămâne imposibilă.<br><br></div><div>Vlădica Antonie face parte dintre cei care nu au nevoie de prezentare; este cunoscut dacă nu de toată lumea, atunci de mulți. Discursurile ...                Citeste mai mult...

<div>Romanul pe care îl ții în mână, iubite cititor, a fost scris de condeiul expresiv al veșnic pomenitului monah Gherasim, în lume profesorul universitar Stelianos Papadopoulos. Este unul dintre textele literare pe care le-am găsit în biroul lui după plecarea la Domnul, pe care le-a ținut ascunse și nu le-a publicat niciodată. Nu se știe de ce. Poate că unele din personajele descrise, care i-au povestit întâmplările, n-au vrut să fie publicate înainte de moartea lor. O povestire simplă, încântătoare și atrăgătoare, ce are ca erou principal un mic refugiat infirm din Asia Mică, al cărui sfârșit depășește orice morală omenească.</div><div><em>Îl văzu pe Panaiotakis într-un ținut frumos. Cu aceleași trăsături urâte, ...                Citeste mai mult...

ediția a doua revizuită

Domnul cel iubitor este aici. Cum aș putea îngădui să‑mi pă­trundă în inimă chiar și o umbră de răutate? Fie ca toată răutatea din mine să piară, iar inima mea să se umple de mireasma cea bună a nerăutății! Biruiască‑te pe tine dragostea lui Dumnezeu, diavole cel plin de răutate, cel ce ne îndemni pe noi, cei răi după firea cea căzută, către tot răul! Nimic nu poate ucide mai grabnic și trupul, și sufletul ca răutatea. Ea pustiește, zdrobește și chinuiește. Nimeni dintre cei legați de răutate să nu cuteze a se apropia de jertfelnicul Dumnezeului dragostei!

Oriunde m‑aș afla, de îndată ce‑mi înalț ochii inimii mele dintru a mea amărăciune ...                Citeste mai mult...

Preț 85 lei

Pret promotional 65 lei

Pret 48 lei

Pret promotional 38 lei

Trebuie doar să năzuim spre mântuire din toate puterile, din toate fibrele sufletului, să năzuim să mergem după Hristos, să împlinim poruncile Lui – şi dacă vă înconjoară o mulţime uriaşă de oameni care Îl tăgăduiesc pe Hristos, de oameni necinstitori de Dumnezeu, care chiar Îl ocărăsc, asta înseamnă tocmai că voi – pe care Sfântul Apostol Petru v‑a numit „neam ales, preoţie împărătească” (I Pt. 2, 9) – aveţi a străluci înaintea necinstitorilor de Dumnezeu prin credinţa voastră, prin curăţia voastră, prin sfinţenia voastră. [...]
Trebuie nevoinţe, trebuie străduinţă, trebuie silire de sine spre bine, întoarcere de la rău, de la toată nedreptatea, la dreptate, trebuie ...                Citeste mai mult...

ă îmbrățișez, dragi copilași, și Îl rog pe Dumnezeu să îmi lumineze mintea, să îmi încălzească inima ca să pot da răspunsurile plăcute Lui și vouă.

Alexandru, 12 ani: Cum să fac să nu-mi mai supăr părinții?

Nu se poate. Și când devenim sfinți, tot îi supărăm pe oameni. Și sfinții îi supără pe oameni, că sunt oameni cărora nu le plac sfinții. Deci e foarte greu să nu-i supărăm pe oameni. Important este să fim atenți pentru ca atunci când supărăm pe cineva să ne întrebăm ce am făcut rău și să ținem minte. Și dacă iubim acea persoană și vrem să fim buni, avem grijă să nu mai facem lucrul acela. Deci oamenii sunt de două feluri. Unii ...                Citeste mai mult...

În Tradiția patristică a Bisericii vedem că omul are de parcurs trei nașteri. Cea dintâi este cea biologică, când este zămislit în pântecele mamei sale, iar în continuare are loc nașterea și, astfel, venirea lui pe această lume. Cea de‑a doua naștere este așa‑numita naștere din nou, care se săvârșește prin Taina Sfântului Botez, când iese din sfân­ta colimvitră, pe care o putem numi pântecele Bisericii. Cea de‑a treia naștere este ieșirea omului din lumea aceasta și intrarea lui în cea­laltă viață, în Împărăția lui Dumnezeu – de aceea și în cazul sfinților prăznuim cu multă strălucire ziua în care au adormit drept zi a nașterii lor.
Dacă omul, după nașterea cea dintâi, ...                Citeste mai mult...

M-a ajutat Dumnezeu să iubesc oamenii, cea mai mare minune pe care a făcut-o a fost să iubesc oamenii (deși această iubire e încă un biet început). Cea mai mare neputință a mea era că nu puteam să iubesc. Nici pe mine nu mă iubeam, de fapt de aceea nici nu iubim pe nimeni pentru că nu ne iubim pe noi în mod sănătos. Mă uitam la un om și găseam ceva ce nu era bun. Am întâlnit o surioară în țara asta care zice că pățește la fel. Vedeam ce nu era bun și ziceam: „Câh!”. Așa că, atunci când am ajuns eu la credință – pentru că a fost o vreme când am ieșit din Biserică, în vremea comunismului și ateismului –, când m-am întors, am zis: „Doamne, bine că Te-am întâlnit, nu-Ți cer decât un lucru, ...                Citeste mai mult...

Minciuna ne face fii ai diavolului

Minţim şi ne minţim pentru a ne atinge anumite obiective, dar, mai ales, pentru a acoperi unele goluri din viaţa noastră şi pentru a ne crea iluzia că ne apropiem de ceea ce am vrea să fim. Realitatea este
modificată pentru a se potrivi nevoilor noastre, iar minciuna este utilizată selectiv, ca o modalitate generală de răspuns.

Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii, vor să clădească un adevăr pentru ceilalţi cu tipuri de falsităţi recunoscute doar de ei.

Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii (de ordin emoţional sau material) sau nu pot identifica resurse pentru a se redefini şi reorganiza într-un sens al normalului. Minciuna ...                Citeste mai mult...

Dintre toate artele existente, muzica este cea mai apropiată sufletului omenesc. Cartea de față se dorește a fi un ghid cultural și spiritual menit să aducă lumină în mințile și în inimile cititorilor.

Prin frumusețea expunerii literare și prin justețea argumentației, Andrei Drăgulinescu invită și îndeamnă pe cititor la aprofundarea fenomenului muzical în general, și mai ales la o mai mare apropiere de Dumnezeu prin intermediul sonorităților muzicii. Autorul abordează diferite genuri muzicale, pornind de la imnografia și muzica bisericească ortodoxă cu reprezentanții ei mai însemnați și continuând cu muzica cultă (din preclasicism până în secolul al XX-lea cu pseudomorfozele sale), cu folclorul muzical și cu muzica folk, apoi cu genurile muzicale moderne, ...                Citeste mai mult...

Trăind în cuvioșie și sfințenie, Sfântul Arsenie Capadocianul și‑a jertfit liniștea viețuirii monahale pentru a veni mai întâi la Fárasa, unde mai bine de 50 de ani a sfințit, învățat și întărit în credință poporul ortodox din acele locuri, ca, mai apoi, deși la vârstă înaintată (avea 80 de ani), să‑l călăuzească, asemenea unui alt Moise, pe calea pribegiei, spre tărâmurile unei alte patrii, de unde, la 24 noiembrie 1924, avea să se mute la Domnul.
La intervenția sa minunată, nu doar Cuviosul Paisie, originar din aceleași locuri cu Sfântul Arsenie și botezat chiar de el acolo, i‑a alcătuit spre sfârșitul secolului trecut biografia, ci și cel ce a trudit la apariția cărții de față a izbutit, aproape ...                Citeste mai mult...

Fericiţi cei curaţi cu inima,

că aceia vor vedea pe Dumnezeu.



De multe ori neliniştea pe care o vedem la oamenii din lume în lupta lor zilnică pentru nevoile vieţii o observăm şi în lupta duhovnicească pe care o ducem noi, credincioşii creştini. Deseori ne întrebăm ce cere Dumnezeu de la noi, ce este ceea ce ne lipseşte încât ne-am pierdut pacea. Nu cumva mai mult post şi nevoinţe, mai multă milostenie, mai multă rugăciune?

Toate aceste virtuţi, fireşte, sunt necesare, şi omul trebuie să se nevoiască în ele după puterea lui, dar nu constituie scopul vieţii duhovniceşti. De aceea nu trebuie să fie nici scopul final al luptei noastre. Fiindcă Dumnezeu nu cere de la noi nimic altceva decât să avem inima curată, pentru a veni şi a locui ...                Citeste mai mult...

Frumusețea desăvârșită ni se dezvăluie în Hristos, Dumnezeu întrupat. Din punctul de vedere al unui creștin, Hristos dezvăluie desăvârșirea frumuseții umane și revelația frumuseții divine care îl umple. Pe de altă parte, creștinismul cere integritatea minții și a inimii, cere o atitudine morală, adică nu doar respectarea regulilor, ci o abordare care exclude ceea ce Andre Malraux numește pseudo-artă sau pseudo-frumusețe.

Adică fenomene distructive în sens moral, fiindcă frumusețea trebuie să fie mai mult decât o formă captivantăși atrăgătoare. Privind în urmă, mi-aș aminti o definiție grecească a omului desăvârșit care exista cu mult înainte de Malraux: καλὸς ...                Citeste mai mult...