Dan Ciachir a devenit, într-un chip cu totul original, poate surprinzător, pentru că nimic nu prevestea o asemenea carieră, unul dintre cei mai redutabili memorialiști români. Volumele sale de amintiri și evocări sunt proba vie a faptului că prețuiește fiecare clipă a vieții, un îndemn pentru cititori de a-și întoarce privirea spre propriul trecut, în care vor descoperi comori pe care nici nu le bănuiesc.

Tudorel Urian (Acolada, nr 5, mai 2018)

Încă o dată, Dan Ciachir se dovedește un excelent reporter retrospectiv. Nenumărate nume, date, fapte, stau la dispoziția condeiului d-sale în asocieri ce evită pedanteria, cu un efect de firească plutire narativă. Secvențele trecutului dobândesc nu doar o melancolică eleganță, ci și un fior al actualizării prin interesul emoțional pe care îl pune în joc autorul în reconstituirea lor, transmițându-l cititorului. Odată ce ai început lectura, ți-e greu să lași cartea din mână.

Gheorghe Grigurcu, România literară nr. 34/21 august 2020

Admirator și execelent cunoscător al lui Nae Ionescu (ilustru deopotrivă ca profesor și ca gazetar), scriitorul Dan Ciachir ne introduce prin cartea de față nu doar în lumea presei interbelice, ci și în atmosfera generală a epocii, cu o întreagă galerie de figuri memorabile (politice, culturale, religioase) față de care actulala scenă publică românească pare doar o faună de mahala. Informația sigură și bine selectată se mlădiază și prinde culoare sub pana unui scriitor cu vocația învierii trecutului și a invitației provocatoare la asumarea lui esențială, ca leac paideic pentru un prezent tot mai bolnav de neîncredere și de uitare...

Răzvan Codrescu

"Concentrat şi lapidar, volumul are adecvare la obiect, şi asta nu doar în virtutea culturii teologice pe care o posedă Dan Ciachir, dar mai ales graţie empatiei care îl leagă de Nae Ionescu. Pentru a câta oară se confirmă regula pertinenţei în materie de cometarii: un autor îşi alege postum interpreţii în virtutea unei afinităţi şi sub înrâurirea unei asemănări de natură, ceea ce înseamnă că nu te poţi apropia de Nae Ionescu decât dacă îi semeni, drama cea mare fiind a exegeţilor fără predilecţie pentru spiritul său şi care se apleacă asupra cursurilor pentru a le ciopârţi analitic. Urmarea e un şantierpostiş plin de ranchiuni, ruine şi amuzante aberaţii."

Sorin Lavric (România Literară, nr. 36/2010)

Există la Dan Chiachir, cunoscut îndeosebi prin articolele şi eseurile sale cu tematică religioasă, o latură de moralist care îl făcea pe criticul literar Mircea Platon să-l considere "unul dintre marii observatori şi evocatori ai supravieţuirii României precomuniste (burgheze, ţărăneşti, de mahala, de mânăstire) în România comunistă."
Dan Ciachir a avut şansa întâlnirii unor personalităţi precum Părintele Stăniloae, Petre Ţuţea, Alexandru Paleologu , care au lăsat o urmă în formarea sa. Dar figurile care domină cartea sunt cele monahale. De altfel, cel mai întisn capitol din acest volum de rememorări este consacrat unor mânăstiri, nu puţin ela număr, care îşi îndeplineau din plin menirea în ultimul deceniu de regim totalitar ...                Citeste mai mult...

Aplecându-mă asupra trecutului, am înţeles cât de important este începutul în viaţa unui om, descoperind că amintirea cartierului în care am copilărit şi care m-a pecetluit ca bucureştean are pentru mine ceva mistic. Tot din aceeaşi experienţă mi-am dat seama că locul cele mai potrivit pentru a privi oamenii şi a-i reţine este cel de la coada mesei.
Atât pe vremea când fugeam de memorialistică, cât şi după ce am intrat sub jugul ei, i-am căutat o definire. Am găsit-o într-un târziu la o scriitoare celebră, Marguerite Yourcenar, care a spus într-un aforism că dragostea de trecut este dragoste de viaţă. Aşadar, evocarea trecutului, inclusiv în scris, este o formă a iubirii de viaţă.

Dan Ciachir